Credeam ca daca te am…Nu pot cadea in abis.

M-am inselat,evident,ca orice tipa indragostita pana peste cap,dar careia nu i se impartaseste nimic.

Se spune ca dragostea impartasita in doi e sincera.Dar a noastra nu e sincera…Nu e impartasita in doi.Sunt doar eu…Eu si cu mine.Tu n-ai loc cu orgoliul tau aici.Dar nici macar nu vrei sa renunti la el.De ce?Sunteti facuti unul pentru celalalt !

Dragostea n-a fost niciodata prietena mea.O prietena nu te face sa plangi,nu?O prietena nu te lasa sa-ti versi lacrimile.Dar dragostea e tot ce-si doreste o adolescenta,nu?Pe langa libertate,petreceri neintrerupte,lipsa parintilor de acasa timp de o saptamana sau chiar mai mult,motivarea absentelor fara sa ceara sau cu bilet de la parinti,profii sa fie intelegatori si sa-i acorde note peste 5.

“When you look into my eyes,tell me,whatcha see ? Do you feel my love for you ?”

Mi-am deschis ochii,e timpul sa nu mai visez,deja imi provoc prea mult rau.Si pentru ce?Doar pentru ca-mi place un baiat?Haha…Pe cine mint eu aici?Il iubesc ! Dar,pe bune,ce conteaza?O sa trec si peste asta.Nu conteaza.O sa-mi vad de viata mea si de carte.

Din nou !

Pe cine pacalesc eu aici ?!